Iți place să amâni? Nu ești singurul. Însă motivul pentru care ai lăsat deoparte ceea ce ar fi trebuit să faci nu este neaparat lene. Ai putea fi deprimat. Cu toate că aceste știri nu te pot înveseli, aceasta ar putea explica de ce mintea ta se duce în derivă în special în timpul activităților de impozitare.
Ei bine, nimeni nu e perfect. Cu toate acestea, mulți perfecționiști amână pentru că se tem de eșec sau de a face un lucru ce este mai slab decât cel mai bun lor - chiar dacă, în mod real, ar fi mai bine decât nimic.
Te simți copleșit? Nu-ți face griji. Aceasta este o altă cauză frecventă de amânare. Prea mult de făcut înseamnă prea multă concentrare asupra acelui lucru. Dacă acest lucru sună familiar, ai putea fi norocos. O soluție ar putea fi să înveți să stabilești în mod corespunzător prioritățile din program. Prin gestionarea mai bună a timpului și învățând să faci față distragerii atenției, ai putea fi în cele din urmă capabil de a duce o activitate până la finalizare.
"Nu sunt nici destept, nici mai ales talentat. Sunt doar foarte foarte curios." - Albert Einstein
miercuri, 29 decembrie 2010
marți, 21 decembrie 2010
Cat timp reprezinta un an, mai exact?
Un an reprezintă timpul în care Pamantul orbiteaza in jurul Soarelui o singură dată. În acest timp, cele patru anotimpuri se succed cu regularitate, iar viaţa plantelor şi animalelor, de asemenea, trec prin cicluri anuale. Omul a observat de mult timp schimbarea anuală a sezoanelor şi a învățat care perioade ale anului sunt bune pentru plantare şi recoltare. Potrivit Enciclopediei Britanice, suma exactă de timp necesară pentru o orbită a Pamantului este de 365,242199 zile. Atunci când se adaugă o zi în plus la fiecare patru ani până la sfârşitul lunii februarie, formând un an bisect, acest lucru aduce suma medie de zile pe an la 365.25, care este destul de aproape de numărul de mai sus. Pentru a ajunge şi mai aproape de acest număr, s-a calculat că la fiecare 100 de ani nu urmează neapărat un an bisect, dar este bisect la fiecare 400 ani. Pentru a şti dacă un an centenar este un an bisect, a se vedea dacă aceasta poate fi împărțit cu 400. De exemplu, deşi 1700, 1800 şi 1900 nu au fost ani bisecţi, 1600 şi 2000 au fost. Acest calcul face ca pentru fiecare an să rezulte un total de 365.2425 zile.
luni, 20 decembrie 2010
Capcanele plantelor carnivore
Plantele carnivore au cele mai bizare adaptări la medii sărace în substanțe nutritive. Aceste plante obţin unele substanțe nutritive prin atragerea în capcane și digestia a diverse nevertebrate, uneori chiar broaște mici și mamifere. Deoarece insectele reprezintă unul dintre elementele de pradă cele mai frecvente pentru cele mai multe plante carnivore, ele sunt numite uneori plante insectivore. Nu este surprinzător faptul că cel mai frecvent habitat pentru aceste plante este în mlaștini și turbării, unde concentrațiile de nutrienţi sunt scăzute, dar apa și soarele sezonier sunt abundente. Nu mai puțin de treisprezece specii de plante carnivore au fost găsite într-o singură mlaștină (Folkerts, 1982). Cele mai multe plante absorb azot din sol prin intermediul rădăcinilor lor, dar plantele carnivore absorb azot din prada lor animală prin frunzele lor, special modificate ca și capcane.
Capcanele acționează într-o varietate de moduri.
- Capcane de tip groapă ale plantelor în formă de ulcior care sunt formate din frunze pliate și bazine alunecoase adânci umplute cu enzime digestive.
- Capcane lipicioase formate din frunze care sunt acoperite cu glande care emană mucilagiu lipicios.
- Așa zisele capcane de formate din frunze dotate cu balamale care se închid atunci când firele declanșatoare sunt atinse.
- Capcanele de aspirare reprezintă frunze modificate în formă de vezica urinară cu o ușă cu balamale căptușită cu fire de declanșare.
- Capcane tip oală a plantelor în formă de tirbușon formate din canale tubulare răsucite căptușite cu fire și glande.
Plantele carnivore sunt fascinante chiar și atunci când nu prind insecte în capcane, formele lor neobișnuite sunt intrigante. Cu toate acestea, nu ar trebui să se colecteze plante din sălbăticie deoarece cele mai multe dintre ele sunt relativ rare. Distrugerea habitatelor și colectarea excesivă sunt două dintre cele mai mari amenințări pentru plantele carnivore.
Destrămarea evoluției plantelor carnivore și ecologia a preocupat pe biologi timp de secole. Experimentele extinse ale lui Charles Darwin au confirmat deprinderile carnivore pentru mai multe genuri. Obiceiul carnivor a fost documentat pentru cel puțin 9 familii de plante și 600 de specii.
vineri, 17 decembrie 2010
Cum este posibila calatoria in timp?
Teoria relativității restrânse a lui Albert Einstein sugerează că atunci când un obiect se apropie de viteza luminii, timpul este incetinit. Conform ipotezei lui, în cazul în care ceva călătorește mai repede decât viteza luminii, ar fi eliberat de limitele de timp, ducând la posibilitatea de a călători în timp. În prezent există două probleme cu această ipoteza și anume că oamenii de știință cred că viteza luminii este cea mai mare viteză cu care ceva poate călători, ceea ce înseamnă că ar fi aproape imposibil să călătorească înapoi în timp. În plus, când un element se apropie de viteza luminii, masa lui relativă devine mai mare, până se ajunge la viteza luminii, atunci când masa sa relativă devine infinită. Accelerarea unei mese infinite este considerat a fi imposibil. Oamenii de știință susțin că a călători în viitor este mai dificil decât a călători în trecut și sugerează că găurile negre și alte fenomene pot ajuta în viitor la călătoria în timp.
joi, 16 decembrie 2010
Lunile anului - de unde provine denumirea acestora
"World Book Encyclopedia" notează ca romanii au început cu un calendar format din 10 luni, împrumutat de la greci. Ei au denumit lunile Martius, Aprilis, Maius, Junius, Quintilis (ceea ce înseamnă cinci, fiind a cincea lună), Sextilis (şase), September (şapte), October (opt), November (nouă) şi December (zece) . Au fost încă aproximativ 60 de zile rămase la sfârşitul anului ca urmare a faptului că ciclul format din 10 luni era mai scurt decât ciclul solar, așadar s-au mai format încă două luni Januarius şi Februarius, la sfârşitul anului. Iulius Cezar a refacut calendarul în anul 46 î.Hr., păstrând 12 luni, dar fără a ţine cont de ciclul Lunii. El a alocat 30 sau 31 de zile pentru fiecare lună, iar Februarius având 29 de zile. Mai târziu, el a mutat Januarius şi Februarius la începutul anului, ceea ce explică de ce ziua în plus a anului bisect vine în luna a doua, și nu în prima sau ultima. După moartea lui Iulius Cezar, Quintilis a fost redenumită iulie în onoarea sa. Când Sextilis a fost numit mai târziu august în onoarea lui Augustus, a fost luată o zi din Februarius, astfel încât august să aibă același număr de zile ca și iulie.
Cum va puteti controla durerea fara medicamente
Există o serie de tratamente non-medicale care vă pot ajuta să controlați durerea sau chiar sa o eliminați. O categorie de tratamente non-medicale se bazează pe manipularea fizică. Terapia prin masaj sau comprese calde pot îmbunătăţi fluxul de sânge, despre care se crede că inhibă semnele de durere. Practica de acupunctură chineză se crede că stimulează celulele nervoase şi creşte producţia de inhibitori naturali ai durerii, cum ar fi endorfinele. Alte tipuri majore de control non-medical al durerii se concentrează pe aspectele mentale ale durerii; ca exemple sunt tehnici de hipnoză, relaxare şi distracţie. Acestea se bazează pe ideea că, prin distragerea atenției creierului de la durere se reduce perceptia durerii.
luni, 13 decembrie 2010
Mistere ale vechilor piramide egiptene
Piramidele egiptene sunt cunoscute a fi una din cele şapte minuni ale lumii moderne. Ce sunt de fapt aceste piramide? Cum s-au construit şi în ce scopuri?
În primii ani ai istoriei egiptene, trupurile faraonilor au fost plasate în "piramide", structuri masive de piatra construite la marginea deşertului, în apropiere de nivelul superior de inundație a Nilului. Piramidele au fost atât morminte regale cât și temple religioase, unde spiritul faraonului mort putea fi venerat.
Dintre cele şapte minuni ale lumii antice, doar piramidele din Egipt au supravieţuit într-o formă care seamănă cu starea lor originală. Cea mai mare dintre cele trei, cunoscută sub numele de Marea Piramida a lui Keops a fost făcută din aproximativ 2,3 milioane de blocuri de piatră, fiecare cântărind în medie 2,5 tone. Situată în Giza, pe malul de vest al fluviului Nil, lângă Cairo, piramidele rămân una dintre minunile ingineriei din toate timpurile.
Piramidele au fost construite din blocuri imense de calcar și granit, fiecare bloc cântărind peste două tone, care au fost extrase din apropiere, din deșert. Pietrele au fost apoi transportate cu ajutorul vaselor pe Nil şi tractate pe un drum pietruit din granit de la râu la locul neted, folosind frânghii şi sănii, dar și forța musculară.
A ramas încă un mister modul exact în care aceste pietre grele au fost ridicate la locul lor pană când piramidele au luat forma finală. Cei mai mulţi oameni credeau că au fost ridicate cu ajutorul unei rampe de pământ uriaşă şi așezate strat pe strat. După ce toate pietrele au fost așezate la locul lor, muncitorii au prevăzut calcar alb fin de-a lungul părţii zimţate, pentru a da piramidei o suprafață netedă.
Între timp, în interiorul piramidei, au fost decupate două camere, una dintre ele a fost camera de înmormântare, iar cealaltă un depozit pentru stocarea posesiunilor importante a Faraonului. Când faraonul a fost îngropat, sicriul său a fost târât în sus printr-un coridor lung la camera de înmormântare. Apoi coridorul a fost complet blocat şi intrarea în piramidă etanșată cu atenţie şi ascunsă.
Dacă privim aceste piramide ne dăm seama astăzi că vechii egipteni, care au trăit cu aproape 5000 de ani în urmă, au fost unii dintre cei mai buni ingineri cunoscuți vreodată. Ei au afişat o măiestrie remarcabilă de know-how tehnic, lucrând cu cele mai grele pietre şi fără unelte de metal. Dar, desigur, aceste structuri masive de piatra nu ar fi putut fi construite fără munca a zeci de mii de muncitori. Au fost meşteri care au lucrat permanent la fața locului şi o forţă de muncă mult mai mare de ţărani, care au fost chemaţi să lucreze la proiectele regale în timpul lunilor atunci când câmpurile lor au fost inundate şi în timpul lor liber.
Munca a fost dificilă, dar condiţiile au fost echitabile. Muncitorii au fost liberi să se plângă dacă au simţit că au fost trataţi nedrept. De exemplu, un grup de muncitori au refuzat să-şi continue activitatea, după ce guvernul a rămas în urmă cu plata salariilor. Aceasta a fost înregistrată ca fiind prima grevă din istorie și a fost rezolvată fără incidente.
La construirea piramidelor, muncitorii au avut un stimulent special. Din moment ce ei credeau că faraonul va avea grijă de ei în lumea cealaltă, era în interesul lor să se asigure că ajung acolo în condiţii de siguranţă.
Deşi piramide au fost construite în aşa fel încât jaful era dificil, peste secole, hoţii au reuşit să intre, distrugând trupurile faraonilor şi furând comorile lor.
În cele din urmă, din cauza a astfel de distrugeri, faraonii au oprit construcția piramidelor şi în locul acestora au construit morminte secrete făcute într-un loc pustiu şi la distanţă numit "Valea Regilor", în apropiere de oraşul antic Teba. Aceste morminte ascunse, tăiate în stâncă au conținut toate comorile care erau deținute în piramide dar în cele din urmă, cele mai multe dintre ele au fost, de asemenea, jefuite. Cu toate acestea în timpul celei de-a 21-a dinastii, multe dintre mumiile regale au fost mutate într-un loc secret, unde au rămas nedescoperite până cu aproximativ un secol în urmă.
În primii ani ai istoriei egiptene, trupurile faraonilor au fost plasate în "piramide", structuri masive de piatra construite la marginea deşertului, în apropiere de nivelul superior de inundație a Nilului. Piramidele au fost atât morminte regale cât și temple religioase, unde spiritul faraonului mort putea fi venerat.
Dintre cele şapte minuni ale lumii antice, doar piramidele din Egipt au supravieţuit într-o formă care seamănă cu starea lor originală. Cea mai mare dintre cele trei, cunoscută sub numele de Marea Piramida a lui Keops a fost făcută din aproximativ 2,3 milioane de blocuri de piatră, fiecare cântărind în medie 2,5 tone. Situată în Giza, pe malul de vest al fluviului Nil, lângă Cairo, piramidele rămân una dintre minunile ingineriei din toate timpurile.
Piramidele au fost construite din blocuri imense de calcar și granit, fiecare bloc cântărind peste două tone, care au fost extrase din apropiere, din deșert. Pietrele au fost apoi transportate cu ajutorul vaselor pe Nil şi tractate pe un drum pietruit din granit de la râu la locul neted, folosind frânghii şi sănii, dar și forța musculară.
A ramas încă un mister modul exact în care aceste pietre grele au fost ridicate la locul lor pană când piramidele au luat forma finală. Cei mai mulţi oameni credeau că au fost ridicate cu ajutorul unei rampe de pământ uriaşă şi așezate strat pe strat. După ce toate pietrele au fost așezate la locul lor, muncitorii au prevăzut calcar alb fin de-a lungul părţii zimţate, pentru a da piramidei o suprafață netedă.
Între timp, în interiorul piramidei, au fost decupate două camere, una dintre ele a fost camera de înmormântare, iar cealaltă un depozit pentru stocarea posesiunilor importante a Faraonului. Când faraonul a fost îngropat, sicriul său a fost târât în sus printr-un coridor lung la camera de înmormântare. Apoi coridorul a fost complet blocat şi intrarea în piramidă etanșată cu atenţie şi ascunsă.
Dacă privim aceste piramide ne dăm seama astăzi că vechii egipteni, care au trăit cu aproape 5000 de ani în urmă, au fost unii dintre cei mai buni ingineri cunoscuți vreodată. Ei au afişat o măiestrie remarcabilă de know-how tehnic, lucrând cu cele mai grele pietre şi fără unelte de metal. Dar, desigur, aceste structuri masive de piatra nu ar fi putut fi construite fără munca a zeci de mii de muncitori. Au fost meşteri care au lucrat permanent la fața locului şi o forţă de muncă mult mai mare de ţărani, care au fost chemaţi să lucreze la proiectele regale în timpul lunilor atunci când câmpurile lor au fost inundate şi în timpul lor liber.
Munca a fost dificilă, dar condiţiile au fost echitabile. Muncitorii au fost liberi să se plângă dacă au simţit că au fost trataţi nedrept. De exemplu, un grup de muncitori au refuzat să-şi continue activitatea, după ce guvernul a rămas în urmă cu plata salariilor. Aceasta a fost înregistrată ca fiind prima grevă din istorie și a fost rezolvată fără incidente.
La construirea piramidelor, muncitorii au avut un stimulent special. Din moment ce ei credeau că faraonul va avea grijă de ei în lumea cealaltă, era în interesul lor să se asigure că ajung acolo în condiţii de siguranţă.
Deşi piramide au fost construite în aşa fel încât jaful era dificil, peste secole, hoţii au reuşit să intre, distrugând trupurile faraonilor şi furând comorile lor.
În cele din urmă, din cauza a astfel de distrugeri, faraonii au oprit construcția piramidelor şi în locul acestora au construit morminte secrete făcute într-un loc pustiu şi la distanţă numit "Valea Regilor", în apropiere de oraşul antic Teba. Aceste morminte ascunse, tăiate în stâncă au conținut toate comorile care erau deținute în piramide dar în cele din urmă, cele mai multe dintre ele au fost, de asemenea, jefuite. Cu toate acestea în timpul celei de-a 21-a dinastii, multe dintre mumiile regale au fost mutate într-un loc secret, unde au rămas nedescoperite până cu aproximativ un secol în urmă.
sâmbătă, 11 decembrie 2010
Curiozitati despre inventii
Există multe exemple de invenţii care au apărut cu mult înaintea timpului lor, atât de mult încât unele nu au intrat în folosinţă timp de o mie de ani, iar unele au intrat în uzul general la aproape 100 de ani după ce au fost proiectate.
În 1834, Charles Babbage (1792-1871) a proiectat motorul analitic, precursor al calculatorului. El a fost în imposibilitatea de a obține finanțare pentru invenția sa de la guvern, care au considerat ca ar fi lipsit de valoare.
Procesul de fax a fost patentat în 1843 de Alexander Bain, dar faxul a intrat în funcțiune numai în 1964.
În 1888, Frank Sprague a finalizat o cale ferată electrică, dar locomotivele electrice au fost introduse doar în 1895.
Eugene Ely a aterizat cu un avion pe un vapor in anul 1911, dar portavioanele nu au fost perfectate timp de alți 20 de ani.
În 1888, Frank Sprague a finalizat o cale ferată electrică, dar locomotivele electrice au fost introduse doar în 1895.
Eugene Ely a aterizat cu un avion pe un vapor in anul 1911, dar portavioanele nu au fost perfectate timp de alți 20 de ani.
Primul salt cu parașuta a fost executat dintr-un balon cu aer de către Andre-Jacques Garnerinthe din Franța în anul 1793, dar Leonardo da Vinci a facut schițe detaliate de paraşute în anul 1485. El a schiţat de asemenea, un elicopter, un tanc şi un tren de aterizare retractabil. Primul elicopter care putea transporta o persoană a fost pilotat de Paul Cornu în 1907. Tancurile au fost folosite pentru prima dată în timpul primului război mondial în Cambrai, Franţa în 1917. Primul avion cu trenul de aterizare retractabil a fost construit în anul 1933. Da Vinci a sugerat, de asemenea, metode de respiraţie subacvatică. Jacques-Yves Cousteau şi Emile Gagnon au introdus scuba divingul (o formă de scufundare sub apă) doar în 1943, 458 de ani mai târziu.
Deşi Alexander Fleming a descoperit penicilina în anul 1928, doar în anul 1938 Howard Florey si Ernst Chain au gasit o cale de-a o produce, demonstrând aceasta doar în anul 1942.
Adolph Fick a fost primul care a sugerat lentile de contact în 1888, și, deși două companii fabricau lentile din sticlă, abia în 1948 Kevin Tuohy a inventat lentilele din plastic moale.
Codurile de bare au fost inventate de Bernard Silver și Norman Woodland în 1948. Sistemul lor folosea lumina pentru a citi o serie de cercuri concentrice, dar au trebuit să aştepte două decenii până la apariția computerelor şi laserelor pentru a face sistemul lor practic. Cu toate acestea, sistemul de coduri de bare în folosinţă astăzi este Universal Product Code, introdus de IBM în 1973. Primul element cu cod de bare vândut a fost un pachet de gumă în 1974.
Heron din Grecia a sugerat folosirea puterii aburului în anul 50 î.Hr. Dar liderii de atunci au gândit că asta ar cauza șomaj, care poate duce la nelinişte şi invenția nu a avut finalitate. Tehnologia cu aburi a fost cunoscută la chinezi prin 800 î.Hr. Platon, în lucrarea sa Hero din Alexandria din anul 150 î.Hr. a menţionat aproximativ 70 de invenţii cu aburi. Totuși, motorul cu aburi a reapărut din nou, numai în anul 1698 când Thomas Savery a inventat o pompă cu aburi. Primul motor practic cu aburi a fost mașina atmosferică a lui Thomas Newcomen în anul 1701. Acesta a fost folosit pentru a acționa pompele de la minele de cărbune. În 1769, Nicolas Joseph Cugnot a condus tractorul său cu abur, primul automobil oficial cunoscut, pe o stradă din Paris. În 1804, inventatorul englez Richard Trevithick a introdus locomotiva cu abur în Ţara Galilor. În 1815, George Stephenson a construit prima locomotiva cu abur funcțională. Imaginaţi-vă cât de multe evoluții ar fi avut loc dacă teoria lui Heron despre puterea aburului ar fi fost pusă în practică în anul 50 î.Hr.
Computerul a fost lansat în 1943, mai mult de 100 de ani după ce Charles Babbage a proiectat primul dispozitiv programabil. Babbage a abandonat ideea lui după ce nu a putut strânge capital pentru ea. În 1998, Muzeul de Stiinta din Londra, Marea Britanie, a construit o replică funcțională a mașinii Babbage, folosind materiale şi metode de lucru disponibile la momentul de atunci. Aceasta a funcționat așa cum a intenționat Babbage.
Thomas Edison a inventat fonograful în 1877. Peter Carl Goldmark a inventat discul LP în 1948. Compact Discul a fost inventat de Joop Sinjou şi Toshi Tada Doi în 1979. Au fost necesari cincisprezece ani pentru ca CD-ul sa înlocuiască LP-ul.
Primul portavion adevărat, HMS Furious, a fost transformat dintr-un Interceptor într-un portavion de transport în anul 1917, şi a fost prototipul tuturor portavioanelor. Primele portavioane proiectate de la zero au fost HMS Hermes şi IJN Hosho, ambele lansate în 1920. HMS Furios este singurul portavion care a participat la operaţiuni de luptă în ambele războaie mondiale. Ele au fost casate în 1948.
miercuri, 8 decembrie 2010
Cele mai scumpe vinuri
Visul unui iubitor de vin este de a gusta una dintre cele mai scumpe vinuri din lume.
Printre cele mai scumpe vinuri din lume este o sticlă de Chateau Lafite 1787, care este considerat a fi cel mai scump din lume. Această piesă de colecţie a fost achiziţionată de compania Forbes în 1985 pentru suma de 160.000 dolari.
Vinul Chateau Mouton Rothschild 1945 este considerat unul dintre cele mai bune vinuri din lume. Acesta a fost vândut pentru suma de 114.614 dolari în 1997. Chateau d Yquem este clasat în top trei cele mai scumpe sticle de vin vandute vreodata. Acesta a fost cumpărat în 1986, pentru suma de 56.588 de dolari şi are înscrise iniţialele lui Thomas Jefferson.
Cea mai scumpa bere din lume a fost facuta din gheata topita din Antarctica
Recordul pentru cea mai scumpă bere din lume a fost realizat în Australia, unde o singură sticlă marca "Nail Of The Antarctica" a fost vândută la 800 $. Sortimentul de bere, care are la bază apă dintr-un ghețar topit de la Polul Sud a fost îmbuteliată în ediţie limitată - 30 sticle - la sediul unei universități din Australia.
Prima sticlă de "Southern Nail Ale" a fost vândută la 800 dolari la o licitaţie în beneficiul unei organizaţii de protecţie a animalelor Sea Shepherd Conservation Society. Gheața a fost adusă din Antarctica de membrii organizaţiei amintite cu ocazia unei campanii împotriva vânătorii de balene care a avut loc în Oceanul Antarctic.
Primele femei in medicina
Elizabeth Blackwell a fost prima femeie din timpurile moderne care a obţinut în anul 1849 o diplomă de doctor în medicină în Statele Unite ale Americii. În anul 1860 unele femei în Anglia, Franţa, Elveţia şi Rusia au reuşit să devină medici. În Luxemburg, doar în anul 1922 o prima doamnă a devenit medic dentist şi la un an după aceea prima doamnă a devenit generalist în practica medicală. În 1925, Dr Fr. Delvaux din Luxemburg a scris un text despre "geniul rău în istoria medicinei". În mintea lui femeile medic au fost un astfel de geniu rău care previn progresele din medicină.
luni, 6 decembrie 2010
Curiozitati despre ursul Koala
Urșii Koala sunt niște mamifere marsupiale care populează zonele australiene şi locuiesc în copaci. Aceștia măsoară între 61 şi 85 cm şi greutatea între 4 şi 14 kg şi care se disting prin nasul lor mare și negru şi urechile mari.
Ei sunt animale nocturne, care îşi desfășoară activităţile pe timp de noapte şi, prin urmare, ei au o ureche foarte dezvoltată, la fel şi simţul mirosului, deşi nu putem spune acelaşi lucru despre vederea lor.
Koala au un creier neobişnuit de mic, aproximativ 40% din cavitatea craniană fiind umplut cu lichid. Ele sunt singurele animale de pe pământ cu un astfel de creier ciudat de redus.
Dar cel mai surprinzător este modul lor de viaţă, ei dorm în jurul a 20h pe zi, mai mult chiar decât leneșul cu trei degete (Bradypus tridactylus), care doarme 18h pe zi. Ei fac aceasta pentru a economisi energie şi puterea de a supravieţui în condiţii de deficit alimentar.
sâmbătă, 4 decembrie 2010
Cum au fost inventati fulgii de porumb
Fulgii de porumb sunt o invenţie americană. În anul 1894 Will Keith Kellogg şi fratele său, Dr. John Harvey Kellogg au creat fulgi de ovăz accidental în timp ce aceștia pregăteau pâine la Sanatoriul Battle Creek (Dr Kellogg era inspector acolo). Will Keith a inventat fulgii de porumb patru ani mai târziu - în 1898 și i-a numit "fulgi de porumb prăjiți", deoarece aceștia erau obținuți prin prăjirea porumbului. Dr. Kellogg nu a vrut să intre în afaceri cu fulgi de porumb cu el, aşa că Will Keith a inființat compania Battle Creek Toasted Corn Flake singur în anul 1906. El a folosit fulgi de porumb copți şi cu aromă de malţ în reţetă originală, neschimbată cu adevărat nici în ziua de astăzi. În prezent compania Kellogg produce mai mult de 40 de tipuri de cereale de mic dejun într-o mulţime de forme interesante şi cu arome delicioase. Sediul său din SUA este încă în Battle Creek. Astazi oameni din peste 150 de țări consumă cereale Kellogg la micul dejun.
Cea mai inaltă dună din Europa
La 60 km de Bordeaux, în partea de sud a Bay Arcachon, se află situată cea mai înaltă dună din Europa, Dune du Pyla. Această mare dună este constituită din nisip fin.
Această dună ajunge la o înălţime de 107m. La această înălțime, priveliștea este spectaculoasă cu coasta oceanului, intrarea în Bay, pădurea de pini mari şi, atunci când cerul este foarte senin, zona munților Pirinei.
În urmă cu aproximativ zece ani acest domeniu a devenit, de asemenea, un punct de atracție a iubitorilor de deltaplanorism. Marea dună Pyla este situată în districtul "La Teste de Buch" (Gironde) şi reprezintă o zonă națională protejată.
Această dună ajunge la o înălţime de 107m. La această înălțime, priveliștea este spectaculoasă cu coasta oceanului, intrarea în Bay, pădurea de pini mari şi, atunci când cerul este foarte senin, zona munților Pirinei.
În urmă cu aproximativ zece ani acest domeniu a devenit, de asemenea, un punct de atracție a iubitorilor de deltaplanorism. Marea dună Pyla este situată în districtul "La Teste de Buch" (Gironde) şi reprezintă o zonă națională protejată.
miercuri, 1 decembrie 2010
Shakira - Waka Waka
Melodia Cupei Mondiale din Africa de Sud 2010 - Waka Waka - interpretată de Shakira este un vechi marş militar din Camerun care a fost rescris cu versuri noi şi în anul 2010 a luat cu asalt topurile. Cântecul, intitulat iniţial Zangaleva, a fost un hit interpretat de grupul pop camerunez Golden Sounds în 1986, relateaza Sunday Times din Africa de Sud. Grupul a declarat că au fost atât surprinși cât şi încântați să audă noua versiune de pe internet, spunând că a fost o onoare pentru Africa să aibă aceasta melodie aleasă pentru Cupa Mondială. Piesa a fost inspirată de un marş militar dedicat soldaţilor care au luptat în al Doilea Război Mondial.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)