Seniorul cercetător şi pedagog explică faptul că, spre deosebire de graniţa fizică, solidă de aici de pe Pământ, suprafaţa Soarelui este o masă de gaz fierbinte, care este mai mult sau mai puţin continuă cu atmosfera sa.
"Soarele este o stea şi trebuie să vedem mai întâi ce este o stea: de obicei, în cea mai mare parte de hidrogen, care este transformat în heliu," spune Limaye. Dacă aţi putea călători de la regiunile ultraperiferice ale Soarelui spre nucleul său, acest gaz - deşi foarte subţire la început - va deveni treptat, atât de dens încât nu ai mai putea mişca.
"Dar temperatura și presiunea sunt atât de mari, încât nu există nici o posibilitate ca cineva să stea în picioare pe ceea ce crede ca este o suprafaţă", adaugă el.
Totusi, Soarele are o suprafaţă pe care o putem vedea, numită fotosferă. De aproape, ea seamănă cu o barbotare a apei într-un vas pe aragaz, cu excepţia faptului că în timp ce apa fierbe la 100 de grade Celsius, fotosfera este de 500 de ori mai fierbinte.
Din această suprafaţă tumultoasa, spune Limaye, fluxuri de particule se deplasează în sus, ocazional, şi apoi revin în jos, formând arce gigantice, care pot fi de mii de mile lungime si conțin milioane de tone de material.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu